DeiVerbum.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Evanghelia după Sfântul Matei

traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi

Capitolul 24

    1. Și această evanghelie a împărăției va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate națiunile. Atunci va veni sfârșitul.
    1. Așadar, când veți vedea urâciunea pustiirii, de care vorbește profetul Daniel, stând în locul sfânt - cel care citește să înțeleagă -
    1. atunci, cei care sunt în Iudeea să fugă în munți;
    1. cel care se află pe terasa casei să nu coboare ca să ia ceva din casă,
    1. iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina.
    1. Vai celor însărcinate și celor care alăptează în zilele acelea!
    1. Rugați-vă ca să nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbătă.
    1. Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
    1. Și dacă n-ar fi scurtate zilele acelea, nici un om nu s-ar fi salvat; însă de dragul celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
    1. Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, aici este Cristos!» sau «Acolo», să nu credeți,
    1. căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și lucruri minunate pentru a-i înșela, dacă se poate, și pe cei aleși.
    1. Iată, v-am spus dinainte.
    1. Deci dacă vă vor spune: «Iată, este în pustiu!» să nu vă duceți; «în camerele de taină», să nu credeți.
    1. Căci așa cum fulgerul apare la răsărit și luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului.
    1. Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.
    1. Îndată, după nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui.
    1. Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; și tot atunci își vor bate pieptul toate triburile pământului și îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare glorie.

X. DISCURSUL ESCATOLOGIC

Anunțarea distrugerii templului
(Mc 13,1-2; Lc 21,5-6)

Capitolul 24

14 Și această evanghelie a împărăției va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate națiunile. Atunci va veni sfârșitul.

Devastarea Ierusalimului
(Mc 13,14-23; Lc 21,20-24)
    15 Așadar, când veți vedea urâciunea pustiirii a, de care vorbește profetul Daniel, stând în locul sfânt - cel care citește să înțeleagă - 16 atunci, cei care sunt în Iudeea să fugă în munți; 17 cel care se află pe terasa casei să nu coboare ca să ia ceva din casă, 18 iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina.
     19 Vai celor însărcinate și celor care alăptează în zilele acelea! 20 Rugați-vă ca să nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbătă. 21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. 22 Și dacă n-ar fi scurtate zilele acelea, nici un om nu s-ar fi salvat; însă de dragul celor aleși b, zilele acelea vor fi scurtate.
     23 Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, aici este Cristos!» sau «Acolo», să nu credeți, 24 căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și lucruri minunate pentru a-i înșela, dacă se poate, și pe cei aleși. 25 Iată, v-am spus dinainte.
     26 Deci dacă vă vor spune: «Iată, este în pustiu!» să nu vă duceți; «în camerele de taină», să nu credeți. 27 Căci așa cum fulgerul apare la răsărit și luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.

Venirea Fiului Omului
(Mc 13,24-27; Lc 21,25-28)
29    Îndată, după nenorocirea din zilele acelea,
    soarele se va întuneca,
    iar luna nu-și va mai da lumina,
    stelele vor cădea de pe cer,
    iar puterile cerului se vor zgudui.
30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; și tot atunci își vor bate pieptul toate triburile pământului și îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare glorie.

 

Note de subsol

a Lit.: profanarea devastatoare. Prin această expresie, profetul Daniel se referă la gestul sacrileg al lui Antioh al IV-lea Epifanul care în 167 î.C. a ridicat statuia lui Zeus din Olimp pe altarul de jertfă din templul din Ierusalim (cf. 1Mac 1,54; 2Mac 6,2). Acest fapt a devenit prototipul oricărei profanări a templului din Ierusalim.
b Se reia ideea mesianică de speranţă a "restului sfânt" prin care devine posibilă salvarea celorlalţi.
copiere simplă
copiere cu trimitere
copiere cu formatare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28


 
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro